„The first step in blogging is not writing them but reading them.” — Jeff Jarvis

Category: Parte de carte (Page 1 of 5)

Cartea de sâmbătă după amiaza

Iată că, după o lungă absență, revin pe blog. Evident cu rubrica mea de suflet: “Cartea de sâmbătă după amiaza”. Cartea de sâmbăta aceasta aparține lui D.H. Lawrence și reprezintă romanul său de debut. În mod sigur v-ați dat seama despre propunerea de azi:
IMAG0644

Plotul: “Romanul este plasat exact în zona rurală în care a copilărit autorul. De aici și paginile de descriere de-a dreptul pasională a naturii, în care niște flori sunt motiv de beatitudine, iar niște pui de rață (s-ar putea să greșesc pasărea), prilej de meditație. Povestea este relatată la persoana întâi de Cyril Beardsall, un alter-ego al lui Lawrence. Cyiril e figura mai rațională și pragmatică, înconjurată de romantici.”

Câteva cuvinte acum și despre autor. David Herbert Lawrence s-a născut în 1885 în orașul Eastwood din Nottinghamshire, fiind cel de-al patrulea copil al unui miner și al unei foste învățătoare. A studiat la Universitate din Nottingham. În 1907 începe romanul “Păunul alb”, publicat în 1911 la editura Heinemann. Urmează: 1913: Fii și îndrăgostiți (“Sons and Lovers”), 1915: Curcubeul (“The Rainbow”), 1921: Femei îndrăgostite (“Women în Love”), 1923: Cangurul (“The Kangaroo”), 1926: Șarpele cu pene (“The Plumed Serpent”), 1928: Amantul doamnei Chatterley (“Lady Chatterley”). Moare de tuberculoza la Vence, în sudul Franței, în 1930.

În speranța că “v-am făcut poftă” de un clasic, lectură plăcută să aveți!

Comisarul Maigret se intoarce

Sunt convins că toată lumea a auzit de Hercule Poirot(Aghata Christie), de Miss Marple(Aghata Christie) sau de Melania Lupu(Rodica Ojog Brașoveanu). Însă comisarul Maigret ședea undeva ascuns pe rafturile librăriilor, ignorat de cumpărători, ignorat de toată lumea. Dar cine l-a inventat pe comisarul Maigret? Georges Simenon este numele lui. Născut în Liege în 1903, Simenon a prins cele două războaie mondiale și a publicat o sută nouăzeci și două de romane, o sută cincizeci și opt de povestiri și numeroase articole și rapoarte. A încetat din viață în anul 1989. Poveștile comisarului Maigret se întind pe o perioadă de 41 de ani, primul fiind publicat în 1931 (Pietr-Letonul) iar ultimul în 1972 (Maigret și domnul Charles). Pentru ce această introducere? Pentru că de curând, Editura Polirom s-a gândit să-l reactiveze pe dragul nostru comisar, adunând cele 75 de romane și 28 de povestiri într-o integrală. Momentan sunt disponibile primele două părți ale integralei:

Eu m-am apucat să le recitesc și vi le recomand pentru o dimineață lejeră pe terasă/malul mării lângă o cafea sau un cocktail savuros. Lectură plăcută să aveți!

Cartea de sâmbătă după amiaza

Da știu, nu am mai postat de mult cărți! Am luat o mică pauză de citit dar iată că revin în forță cu o noutate editorială. Este vorba de cartea despre care vorbește toată lumea. Și anume :

adevarul-despre-cazul-harry-quebert_1_produs

Plotul : “1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescentă în vârstă de 15 ani, dispare fără urmă. 33 de ani mai târziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crimă, atunci când trupul fetei este descoperit în timpul unor săpături în grădina casei sale. Tânărul Marcus Goldman, scriitor în pană de inspiraţie, nu ezită să plece la New Hampshire şi să înceapă propria anchetă pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul şi prietenul său.
Acolo este depăşit rapid de evenimente: investigaţia intră în impas, iar Marcus începe să primească ameninţări. Pentru a dovedi nevinovăţia lui Harry şi a-şi salva cariera de scriitor, e absolut necesar să răspundă la trei întrebări: cine a omorât-o pe Nola Kellergan? Ce s-a întâmplat în New Hampshire în vara lui 1975? Şi cum se scrie un roman de succes?”

Cartea face parte din colecția Fiction Colection și se încadrează în lista de romane polițiste “Noir” începută cu seria autorilor scandinavi. Nu am apucat să citesc decât cincizeci de pagini din ea, dar m-a acaparat. Stilul este lejer și îți induce o plăcută stare de relaxare. “Adevărul despre cazul Harry Quebert” a primit Marele Premiu al Academiei Franceze și a făcut parte din selecţia finală pentru Premiul Goncourt. A fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012.

Cartea a apărut la Editura Trei și se poate găsi și aici. Lectură plăcută să aveți!

Cartea de sâmbătă după amiaza

Pentru ca am primit-o drept recomandare, m-am gândit să o postez aici. Abia aștept să o citesc.

lupul-de-stepa

Plotul: “Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieţii, din ce în ce mai solitar şi mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un “lup de stepă”. Singura soluţie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său feminin, reprezintă o adevărată iniţiere, o tulburătoare căutare a echilibrului fragil dintre corp şi spirit, fără de care fiinţa umană nu poate atinge perfecţiunea.”

Cine este Hermann Hesse? Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Der Steppenwolf (Lupul de stepă), Das Glasperlenspiel (Jocul cu mărgele de sticlă) și Siddhartha. Până prin anul 1893 viața lui Hesse a fost un șir de transferuri de la o școală la alta, datorate “comportamentului rău” și caracterului ireductibil. Părinții săi au perceput că nu au un copil obișnuit încă din anul 1881. Fiindcă nu mai făceau fața precocității și energiei lui, părinții s-au gândit chiar să îl instituționalizeze sau să îl trimită de acasă.La începutul Primului Război Mondial a plecat în Elveția unde a primit cetățenia elvețiană. În 1946 îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură pentru lucrarea „Jocul cu mărgele de sticlă”.

Cartea poate fi găsită aici. Lectură placută să aveți!

Cartea de sâmbătă după amiaza

Astăzi vă recomand o noutate de la Editura Nemira. E proaspăt tradusă și în mod sigur fanii lui Stephen King vor aprecia acest lucru.

0-5-500x500

Plotul: “Pennywise, clovnul în costum viu-colorat, ademenește tinerii trecători cu baloane, castane coapte și covrigei, cu miros de copilărie și cu minunate promisiuni. Dar când iși scoate costumul, se transformă în păianjen. Sau în mumie… Respirația-i este otrăvită, orbitele-i sunt hăuri, iar mâncarea sa preferată este tocana de copii. Singura arma care îl poate doborî este prietenia. Personajele sunt vecinii dumneavoastră, oameni obișnuiți aidoma dumneavoastră. Iar cartea trebuie să fie citită într-o încăpere bine luminată.”

Sper că v-am făcut curioși. Cartea se poate găsi aici. Lectură plăcută să aveți!

« Older posts

© 2020 Cristian Bubu

Theme by Anders NorenUp ↑

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)