„The first step in blogging is not writing them but reading them.” — Jeff Jarvis

Month: August 2013 (Page 1 of 2)

Filmul de duminică

Și pentru că este duminică revin în atenția voastră cu un nou film adus de RoImage în România. Este vorba de :
Blue Jasmine

Sinopsis: “După ce totul se prăbuşeşte în jurul ei, inclusiv mariajul cu afaceristul bogat Hal (Alec Baldwin), eleganta Jasmine (Cate Blanchett), membră a înaltei societăţi din New York se mută cu sora ei, Ginger (Sally Hawkins), în modestul apartament al acestei din San Francisco, pentru a încerca să-şi pună viaţa în ordine.
Jasmine ajunge la San Francisco într-o stare psihică fragilă, cu mintea tulburată de cocktailul zilnic de antidepresive. Deşi îşi poate păstra, încă, aparenţa aristocratică, Jasmine e un dezastru emoţional, lipsindu-i, în plus, capacitatea de a-şi asigura singură traiul.
Interpretată delicat de Cate Blanchett, Jasmine ne trezeşte compasiunea pentru că este ea însăşi instrumentul involuntar al propriei decăderi.
Noua dramedie a lui Woody Alley, BLUE JASMINE, este o poveste despre consecinţele nefericite cu care se confruntă cei care îşi întorc privirea de la realitatea din jurul lor şi refuză să vadă adevărul.

Scenariul şi regia: WOODY ALLEN
Cu: Cate Blanchett, Alec Baldwin, Sally Hawkins, Louis C.K., Peter Sarsagaard
PREMIERA: 30 AUGUST 2013

Trailer-ul:

Am uitat să ne bucurăm!

index
Ne mințim că ne e bine. Mergem înainte păcălind timpul și vremurile. Am uitat să ne bucurăm. Sau și mai rău, lucrurile care ne bucură s-au schimbat. Nu ne mai bucurăm când terminăm de citit o cartea bună ci ne bucrăm când bancomatul eliberează o sumă de bani. Nu ne mai bucurăm când, într-o plimbare printr-un oraș/stațiune/țară, admirăm arhitectura ci ne bucurăm când găsim un restaurant ieftin și cu mâmcare multă. Nu ne mai bucurăm când muncim pentru o sumă de bani ci ne bucurăm când câștigăm la loto/pariuri sportive. Nu ne mai bucurăm când cineva reușește ceva ci ne bucurăm când greșește. Valorile morale s-au schimbat în ziua de azi. Iar partea cea mai proastă este că, lucrurile nu par a se schimba în bine. Ne bucurăm fals. Zâmbim fals. Ducem o luptă cu noi înșine și pierdem în fiecare zi câte puțin. Am uitat să ne bucurăm!

Cinema în aer liber

Dacă anul trecut nu am reușit să ajung, anul acesta în mod sigur voi vedea cel puțin un film. O idee excelentă pusă în practică de cei de la Caravana Metropolis. Mai ales că acum ajung lângă mine in parcul Titan.

“În perioada 20 august – 08 septembrie, în fiecare seară de marți până duminică, începând cu ora 21:00, bucureștenii sunt invitaţi la proiecții de film în aer liber. Filmele alese sunt atât producții internaționale, cât și românești, premiate la festivaluri internaționale de film și împacă toate gusturile, atât pe ale cinefililor, cât și pe ale amatorilor de distracție și relaxare într-un spațiu deschis.
Actori îndrăgiți vor putea fi urmăriți în producții semnate de mari regizori ai lumii, ca Pedro Almodovar, Francois Ozon, Wes Anderson sau Thomas Vinterberg .”

Aveți aici și event-ul creat de ei pe Facebook unde puteți vedea și programul pe zile. Dați join și ne vedem acolo la un film!

Multe-s în grădina …

La miez de noapte se întămplă lucruri. Bune, rele, ciudațele, între ele…depinde cum ți le așezi. Eu m-am născut aproape de miezul nopții și prezint o creștere a energiei în jurul acestei ore. Dar nu urlu la Luna, cred. Însă aș putea urla prin niste articole. Bine… să nu exageram, N-O SĂ SCRIU AȘA.
Azi a fost o zi de relaxare. Știu ca e luni și mulți muncesc și mă urăsc acum, dar o să vă vină și vouă rândul. Așadar, am dormit până la miezul zilei, am mai lenevit o bună vreme după mic dejunul-prânz și m-am apucat de citit o carte recomandată de proprietarul blogului – “Grădina de ciment” (Ian McEwan).
gradina-de-ciment_1_fullsize
E micuță și scurtuță, 187 de pagini. Se citește repede nu doar pentru că-i scurtă, ci și pentru că te cam prinde acțiunea. Asta dacă-ți plac lucrurile ciudățele. Pentru că familia prezentată în carte numai în regulile de normalitate ale societații din care fac parte nu se încadrează. O familie într-o casa mare, singură pe o strada plină de demolari; care nu primește vizite. Un tată autoritar, o mamă iubitoare și 4 copii minori: fata mare și sexy, băiatul mare nespălat, plin de coșuri, introvertit și indrăgostit de sora cea mare, fata mică care se lasă examinată, goală, de frații mai mari și baiețelul care se îmbracă în fetiță și uneori se crede bebeluș.
Dar oare ce fac cei 4 copii când parinții lor mor și nu vor să fie separați de autorități? Cum se influențează reciproc și cum păstrează dragostea în familie ?
N-am putut s-o las și să n-o termin tot azi pentru că tare voiam să știu care este finalul. Nu unul la care m-aș fi asteptat 🙂
Voi ce cărți ciudațele mai știți?

Guest post by Josephine

« Older posts

© 2021 Cristian Bubu

Theme by Anders NorenUp ↑

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)